|
"Muntele care se ascunde privirilor" nu se vrea o formulare metaforica, ci o realitate a carei acceptare si întelegere îl ancoreaza într-un spatiu geografic determinat în contextul unor legi fizice. Este vorba de Muntele Gugu (2.291 m) din Masivul Tarcu-Godeanu, semn de hotar, convergent, pentru cele trei provincii istorice: Banatul, Ardealul si Oltenia, care constituiau arealul spiritualitatii si politicului geto-dacilor, dar si a ceea ce avea sa fie Dacia Felix, dupa cucerirea de catre imperiu. Personajul Zalmoxis (denumire data de Herodot (484-425 î.e.n.) în "Istorii") sau Zamolxis (dupa Strabon (63 î.e.n.-19 e.n.) în "Geografia") pare a se regasi sub aceasta denumire de-a lungul secolelor în formele de manifestare spirituala la geto-daci, precum si la traci, cu un specific aparte pentru teritoriile nord-dunarene, prin personaje cu rol de mari preoti, care s-au identificat cu zeul suprem al carui nume l-au împrumutat.Herodot, parintele istoriei, îl plaseaza pe unul din acesti Zalmoxis ca si contemporan cu Pitagora, iar pentru a-i da o dimensiune perena, adauga: "...mi se pare, însa, ca el a trait cu multi ani înainte de Pitagora"(Istorii. IV.96). Personajul Zalmoxis, contemporan cu Pitagora, era considerat un reformator, pentru ca el, prin învataturile pe care le propovaduia, a adus "zalmoxianismul " mai aproape de puterea de întelegere a poporului, popor care l-a cinstit ca pe unul "vrednic de domnie", adica de a conduce, a sfatui. În baza afirmatiilor lui Herodot cu privire la Zalmoxis, despre care spune - legat de natura lui umana- ca "fiind doar un muritor, a fost rob, în Samos, robul lui Pitagora", se pot formula câteva idei: - Cunoscând ca Pitagora (cca 580 - 500 î.e.n.) a facut calatorii de studii în Iudeea, Persia, Fenicia, Egipt, apoi Sparta si Creta, se pare ca l-ar fi întâlnit pe acel epopt în zalmoxianism în calatoria din Egipt, unde, conform lui Strabon, deprinsese cunostinte astronomice de la initiatii (preotii) de acolo. Este posibil ca Pitagora si epoptul în zalmoxianism, care va deveni un Zamolxis, sa se fi apropiat ca dascal-învatacel si nu neaparat ca stapân-sclav.Trebuie subliniat ca si la epoptii în zalmoxianism calatoriile de studii erau relativ curente, daca se au în vedere cele scrise de Lucian de Samosata în "Scitul sau oaspetele", unde este vorba de Toxaris - figura legendara- care a vizitat Atena în vremea lui Solon (sec VII î.e.n.), cu mult înaintea lui Anacharsis. - Initierea va fi durat pâna la anul 531 î.e.n., când Pitagora emigreaza în Italia meridionala, la Crotona, unde fundeaza o comunitate religioasa si politica, datorita careia cetatea obtine suprematia în regiune, devenind un model, ulterior, si pentru Tarent si Siracuza. Aici este posibil ca epoptul în zalmoxianism, devenit colaborator apropiat lui Pitagora, sa se fi "îmbogatit"(cf. Herodot. IV.95), ca dupa aceea "...sa se întoarca în patria lui, unde a cladit o casa pentru adunarea barbatilor, în care îi punea sa benchetuiasca pe fruntasii tarii, învatându-i..." (Herodot) Ceea ce pare o certitudine în relatia celor doi, este faptul ca getul a fost profund marcat de cunostiintele astronomice învatate în Egipt si la Samos, la care se adauga initierea facuta de Pitagora în matematica si filozofie. Herodot subliniaza: "Zalmoxis avuse legaturi cu grecii si cu Pitagora, un însemnat gânditor al acestora...". Pitagora i-a transmis getului - ca o premiera pentru lumea sa - realitatea ca matematica este o stiinta demonstrativa, iar numerele, principiul, radacina si sursa tuturor lucrurilor. Atentia s-a concentrat asupra numarului 10, care aparea sub forma unui triunghi, cu laturile alcatuite din patru unitati (tetraktys) In cosmologie, Pitagora îi va fi transmis ca numarul avea un rol esential, el constituind partea rationala a universului, granita lui cu infinitul.Ceea ce s-a pastrat din toate acestea, implantate de Zalmoxisul secolului VI î.e.n. în structura spirituala a geto-dacilor nord-dunareni, ca forma de gândire si conceptie, independent de elementele filozofice si stiintifice, a fost o profunda religiozitate. Trebuie mentionat ca în acea perioada istorica, când noul Zalmoxis reforma religia geto-dacilor, tulburator, în întreaga lume antica se întâmplau lucruri deosebite, decisive pentru istoria umanitatii: - La Babilon, în timpul lui Nabucodonosor, se construia (între 605-526 î.e.n.) zigguratul Etemenaki, cunoscut ca "Turnul lui Babel", în mod cert si cu rol de observator astronomic. - Traia si crea filozoful chinez Lao-Tse (604-531 î.e.n.), întemeietorul daoismului. - Traia si crea Zarathustra (599-522 î.e.n.), filozof si întemeietor al religiei iraniene. - Traia Sakya-muni, adica Gauthama Buddha (555-486 î.e.n.), întemeietorul budismului. - Traia filozoful si moralistul Kon -Fu -Tzî (551 - 479 î.e.n.), întemeietorul confucianismului. - Se scriau cele mai vechi parti ale Bibliei, parte redactate în sec. VI î.e.n. - În Capitoliul din Roma se instala un simbol de origine etrusca, "Lupoaica", devenita simbolul cetatii Eterne .O explicatie la aparitia aceastei incredibile liste de reformatori si reforme, ar putea fi cele spuse de Diodor din Sicilia (?-21 e.n.): "Într-adevar, se povesteste la arieni ca Zarathustra a facut sa se creada ca o zeitate buna i-a dat legile întocmite de el. La asa-numitii geti, care se cred nemuritori, Zamolxis sustine si el ca a intrat în legaturi cu zeita Hestia, iar la iudei Moise cu divinitatea careia îi spune Iahve.
|
Categorii
