|
|
 |
exemple boli avc - Sangele albastru |
|
|
|
Aglomerarea a nascut rapid probleme legate de rezistenta la boli fapt ce a dus la cresterea "rezistentei/ fondului imunologic" al acestor indivizi (in zilele noastre, rata de supravietuire maxima la ciuma, holera, variola, etc. este superioara la indivizii cu grupa sangvina A fata de cei cu grupa O). Deci, grupa A ar fi grupa cea mai puternica si cea mai utila grupurilor umane si dezvoltarii acestora, cea care a asigurat progresul omenirii pana la "cotele actuale". Fata de "locul de aparitie" grupa sangvina A (II) si-a inceput "invazia" cu ajutorul hoardelor de indo-europeni incepand cu perioada cuprinsa intre 3500 - 2500 i.Ch. inaintand in toate directiile "disponibile" de la Asia de Sud-Vest pana in vestul Europei. In zilele noastre, "incidenta" grupei sangvine A (II) scade dintre Europa de vest spre cea de est apoi creste brusc la popoarele turc, afgan, iranian, etc. scazand semnificativ odata cu avansul in Orientul Indepartat. Interesanta este Japonia care prezinta o densitate semnificativa a grupei A (comparativ cu un mic numar de "membri" ai grupei O sau B). In mod similar grupei sangvine A (II) s-a dezvoltat si urmatoarea grupa sangvina - B (III). Se presupune ca ea a aparut in intervalul de timp cuprins intre 15.000 - 10.000 i.Ch. in zona podisului Himalaya, India si regiunea Ural (in cadrul unui amestec de triburi caucaziene si mongole) - fiind usor caracteristica, cel putin pentru inceputuri, "locuitorilor stepelor". Interesant este ca nici pana in ziua de azi nu "s-a cazut de acord" in ceea ce priveste problema descendentei grupei sangvine B. Ea este direct desprinsa din grupa A (II) sau provine tot din grupa O (I)? Primii argumenteaza ca ar fi vorba despre o evolutie normala O - A - B (unde grupa A este un intermediar viabil al evolutiei grupei O catre grupa B, care ar fi fost elementul final al tranzitiei sangvine), ceilalti argumenteaza prin relativa suprapunere a perioadei de aparitie si prin compatibilitatea grupei O fata de celelalte grupe sangvine, care include si grupa A. Se afirma ca primii indivizi "B" puteau fi impartiti in doua grupe distincte: sedentarii si nomazii. Sedentarii s-au stabilit in zonele de sud si sud-est ale Asiei (China, Coreea cu cea mai mare incidenta a grupei B fata de A) pe cand nomazii (razboinicii) au pornit intr-o lunga "cruciada" ajungand pana in Europa de Est. Aceasta "impartire" are la baza "precepte" care dainuie pana in ziua de azi datorita faptului ca, din acele timpuri, s-a creat o schisma intre grupurile umane sedentare din sud si cele nomade din nord (de exemplu utilizarea produselor lactate de catre "sudisti" este aproape inexistenta considerandu-se ca aceasta este hrana barbarilor, a "nordistilor"). Important de retinut este faptul ca grupa B (III) este grupa adaptarii si a echilibrului "in miscare", eventual "grupa extremelor". Datorita unei "descendente" legate de nevoia de adaptare extrema (caracteristica inteligentilor agricultori sau agililor razboinici de tip asiatic) indivizii care "detin" aceasta grupa sangvina sunt caracterizati de creativitate, inteligenta si spirit tehnic ("Trebuie sa mai afirm ca aceasta afirmatie se bazeaza pe studiile psihologice?"). Distributia grupei sangvine B urmeaza intreg teritoriul Asiei (in special in zonele sudice ale acestuia) fiind intalnita intr-o pondere ridicata si in Japonia, ajungandu-se cu aceasta relativa "superioritate" pana in zona Uralilor. De aici incidenta grupei sangvine B (III) incepe sa scada pana la procente minime in Europa de Vest. Un fapt interesant este relevat de distributia grupei B peste linia de demarcatie intre civilizatie si barbarism din vechime (limita estica a Europei de Vest, zona de sus si de mijloc a raului Elba, partea de la nord de Carpati). Aici, popoarele germanice, austrieci, etc. prezinta o incidenta neasteptat de mare a grupei sangvine B (III). O alta "enigma" este cea a poporului evreu unde grupa sangvina B (III) este inalnita mult peste medie (askenazii si sefarzii). Deci, evreii de inainte de diaspora babiloniana, difereau considerabil fata de arabii care aveau preponderent grupa O (I) din zona Babilonului antic (Irak-ul de azi). Constanta "sangvina" a lor este, in concluzie, rezultatul comportamentului de casta specific acestor indivizi. Grupa sangvina AB (IV) este cea mai rara (fiind intalnita la mai putin de 5 % din totalul populatiei Pamantului) si cea mai noua grupa sangvina (se presupune ca ar fi aparut si s-ar fi "dezvoltat" dupa 5.000 i.Ch.). Aceasta grupa ar fi luat nastere din amestecul populatiei albe cu grupa sangvina A (I) si populatia mongola/ nomada cu grupa sangvina B (III) in special dupa momentul istoric al valurilor migratoare (care au "rupt" granitele stabilite de societatile dominante din acea perioada si ar fi asigurat infuzia de grupa B "peste" majoritarii de grupa A). Oricare ar fi considerentele luate in calcul, "penetrarea" grupei AB a fost extrem de lenta (in Europa de inante de anul 1.000 d.Ch. se pare ca inca nu exista grupa sangvina AB - studii facute cu ocazia diverselor exhumari ale mormintelor din acea perioada indica absenta totala a grupei sangvine AB). Aceasta grupa sangvina este grupa "asimilarii", a "comasarii" individului la marele individ "societatea umana", este grupa complexitatii dar si a nesigurantei, grupa valorii dar si nonvalorii, asemenea individului care incearca sa se afirme intr-o societate care il poate aprecia dar il poate si anula.
|
|
| << inapoi 1 2 [3] 4 inainte >> |
|
|
|
|
Categorii
