|
|
 |
exemple boli avc - Sangele albastru |
|
|
|
Oricat ar parea de ciudat este bine sa stiti ca atributul/ conceptul de "Sange albastru" apare abia in Evul Mediu in Franta. Nobilime, Cezari, etc. au existat dintotdeauna (existand pentru a dovedi afirmatiile noastre elitism, "linii de sange", etc.) dar "Oameni cu/ de sange albastru" doar incepand cu perioada medievala. Si, pentru ca lucrurile sa fie si mai bizare, aflati ca acest concept pleaca de la injuraturile nobililor nostri. Si, pentru a fi ceva mai clari nu ne referim la injuraturile legate de "linia de sange" (cele referitoare la stramosi, parinti, etc.) sau cele cu aplicabilitate "la persoana" ci numai la cele legate de EL si legaturile sale pamantesti. Evul Mediu incepe cu o puternica lupta de "penetrare" a religiei crestine la toate nivelurile sociale dar, mai ales, acolo unde se dorea, la niveluri cat mai inalte din punct de vedere ierarhic. Se creasera deja structuri solide si... unul din pacatele de baza a fost declarat a fi "injuratura" (chiar si in zilele noastre exista reminiscente ale "regulilor" de atunci). Dar, cine putea sa injure? Omul de rand putea, normal, ca doar de aceea i-a dat Dumnezeu gura, mai ales ca viata sa era crunta din toate punctele de vedere. Dar, daca era auzit de un superior urma sa isi piarda capul (nu doar limba). Deci, pentru cei "mici" nu poate exista o legatura la "sangele albastru". Dar, cei puternici, nu se sfiau sa injure. Care era problema?!? Timpul trecea si biserica prindea puteri din ce in ce mai mari. Si, astfel, s-a ajuns la acel moment in care biserica putea dicta sau, cel putin, influenta decisiv. Injuratura a ramas pentru cei mici un pacat de moarte iar pentru cei mari... S-a ajuns la un fel de "pace". Acestora li se solicita sa nu mai injure folosind numele Domnului... Naravul vechi este greu de scos din capul unor fanfaroni inculti, snobi, cu rang nobiliar. Dar, de voie de nevoie, acestia s-au vazut obligati sa accepte solicitarea clerului. "Par la mort de Dieu" (Pe moartea Domnului - limba franceza) a fost "compilat" in "Par la mort de Bleu" si, cu timpul, s-a ajuns la "Parbleu", "Sacre Dieu" (Sfinte Dumnezeule) a ajuns "Sacrebleu", "Par le sang de Dieu" (Pe sangele Domunului) a ajuns "Par le sang bleu"... Cei "mici" au sesizat aceasta "adaptare" a nobilimii si, in timp, au creat o legatura directa, zeflemista... "C'est un sang bleu" (Este un sange albastru) si apoi "Este de sange albastru". Necazul lor este legat de faptul ca nobilimii (inclusiv clerului) i-a convenit aceasta asociere perceputa initial a fi "C'est un sang de Dieu" (Este un sange de Dumnezeu) si "asimilata" in timp cu titul nobiliar "Este de sange albastru". Interesant, nu-i asa? Cat de usor se ajunge de la injuratura la nobilime... Si, practic, de la acest moment s-a impamantenit "legatura de sange" si in legile uzuale, renuntandu-se la "legaturile divine" sau altele asemenea (cel putin cu trecerea timpului). Acum, "efectele" democratice ale vechilor structuri sociale au fost anihilate si "conducatorii" nu mai aveau dreptul sa apeleze la "insarcinarile divine" deoarece ele apartin acum clerului si structurilor sale si, pentru a ramane legati de un suport s-a "procedat" la inventarea titlurilor nobiliare si la mentinerea lor in baza "liniilor de sange". Nu trebuie sa uitam de faptul ca liderii (regi, imparati, domni, etc.) pastrau si asertiunile divine care sa le intareasca forta "manageriala" intr-o stransa legatura cu clerul dar, aici, "linia de sange" era de mult timp impamantenita. S-a procedat doar la crearea de linii pentru noii "apostoli" care guvernau "lumile lor" numite generic domenii, proprietati, etc. Si, astfel, s-a ajuns ca orice gest de proprietate, manifestare sociala, etc. sa fie substituit originii individului/ indivizilor, valoarea acestor gesturi fiind direct proportionala cu valoarea liniei de sange sau, mai corect, valoarea "de provenienta" a emitentului/ emitentilor acesteia. Nimeni nu spune ca suportul real nu este cu adevarat corect... Este absolut normal sa ti in special la parintii tai, la fratii tai, la copiii tai, la copiii copiilor tai. Noi ne referim doar la consideratiile de grup, cu raportare sociala, atat de utilizate mai ales in trecutul intunecat al dezvoltarii umane "catre" zilele noastre. SI, in final... Credeti ca in democratica lume a zilelor noastre s-a renuntat la asa ceva?!? Sunt sigur ca stiti, simtiti, etc. ca... NU. Chiar daca nu prea se mai tine cont ca "el se trage din linie de imparati" veti auzi ceva de genul "Claudiu... Ce nume frumos... Este un nume de imparat"... Sau: "Stefan... Este un nume destinat sa fie conducator", etc. Fata de aceste considerente putem merge mai departe ajungand pana la: "Tatal lui a fost seful politiei (sau alt sector de activitate legat de stat)... Ei sunt cineva in orasul acesta" (la noi se merge mult mai departe ajungandu-se la un fel de titluri nobiliare doar daca se face legatura cu un neinsemnat sector al controlului financiar sau altele asemenea!!!)... Sau, mai injositor: "Este nepotul lui Cutare, mare lider de mafie in orasul X... sau mare senator..."... Si, ar fi bine sa nu uitati exemplu anterior de genul "Ei sunt niste ratati de romani", "Niste nenorociti de evrei", "Niste orezari chinezi", etc.
|
|
| [1] 2 3 4 inainte >> |
|
|
|
|
Categorii
