|
|
 |
sindromul vertiginos - PROBLEMA HIPOACTIVITATII SEXUALE |
|
|
Este o problema in care fanteziile si dorintele sexuale sunt de cele mai multe ori reduse sau chiar absente, cauzand un stres accentuat si dificultati relationale. Se poate ca aceasta problema sa fi fost de la inceput sau sa fi fost dobandita, sa fie generala ( globala ) sau numai situationala ( specifica fata de un anumit partener ). Apare cam la 20 % dintre femei si la 10 % dintre barbati.
Cauze
Dorinta sexuala este un complex proces psihosomatic bazat pe procese mentale, o sensibila " tesatura " hormonala si procese cognitive care la randul lor include aspiratii si motivatii sexuale. O desincronizare a acestor componente, poate sa duca la sindromul hipoactivitatii sexuale.
Forma dobandita este cea mai des intalnita, avandu-si cauzele in plictiseala, in nefericirea care apare intr-o relatie de lunga durata, in starile depresive, in consumul de alcool sau de substante cu efecte psihoactive, in folosirea anumitor medicamente ( cum ar fi antidepresivele si antihipertensivele ) si a deficientelor hormonale.
Forma care exista inca de la inceput si este generalizata, are uneori legatura cu evenimente traumatice care s-au petrecut in copilarie sau in adolescenta, cu suprimarea fanteziilor si dorintelor sexuale, cu disfunctionalitati in familie sau, ocazional, lipsa unor niveluri adecvate de hormoni androgeni.
In general, niveluri ale testosteronului < 300 ng/dL la barbati si < 10 ng/dL la femei, sunt considerate ca potentiale cauze. Desi testosteronul este necesar pentru pastrarea intacta a dorintei sexuale la barbati si la femei, el singur nu este suficient, iar corectarea nivelurilor mai reduse din acest hormon nu duce neaparat la eliminarea sindromului mai sus – amintit.
Simptome si semne
Pacientul se plange de lipsa apetitului sexual, chiar in situatiile de un erotism vadit. Problema este de cele mai multe ori asociata cu o activitate sexuala neregulata care cel mai adesea duce la conflicte serioase intre cei casatoriti. Unii pacienti pot sa aiba raporturi sexuale care sa fie destul de satisfacatoare pentru partenerii lor si pot sa nu aiba dificultati in privinta performantelor, dar continua sa aiba o stare de apatie sexuala. Atunci cand cauza consta in plictiseala, frecventa raporturior sexuale cu partenerul in cauza scade, dar dorinta sexuala poate sa se mentina neschimbata, ba poate chiar sa creasca daca este vorba de alti parteneri ( forma situationala )
Diagnostic si tratament
Trebuie sa se aiba in vedere un istoric al cazului deoarece problema poate sa fie legata de dificultatile casnice, putand include si satietatea sexuala care provine din satisfacerea poftelor sexuale in afara mariajului. Daca pacientul are de asemenea disfunctii sexuale pe langa alte afectiuni mai grave care pot sa le subsumeze pe cele dintai, atunci este neaparat nevoie sa se stabileasca cine este pe primul loc deoarece disfunctiile sexuale pot sa duca la lipsa apetitului sexual si vice-versa.
Tratamentul se bazeaza pe indepartarea sau ameliorarea cauzei identificate – care poate sa constea in conflict marital, depresie, alte disfunctii sexuale ( in special dificultati in obtinerea erectiei si a orgasmului ); in unele cazuri, administrarea de testosteron se poate dovedi o solutie la care trebuie sa se recurga.
|
|
| [1] |
|
|
|
|