|
|
 |
articol ziar - PALATELE ZEILOR 1 |
|
|
PALATELE ZEILOR 1
In dupa-amiaza de 27 ianuarie 1840, de pe tarmul estic al Insulei Sanday (Arhipelagul Orkney, Scotia ) a fost vizibila deasupra Marii Nordului, timp de zece minute, imaginea unui “oras straniu, cu cladiri asemeni unor manunchiuri de turnuri hexagonale. Unele erau translucide, altele opace, dar toate straluceau in soare, cu irizatii albastre, verzi si violete. Localnicii spuneau ca li se aratase cetatea de cristal a misteriosilor "Finn Folk"...”
Aparuta in presa britanica, stirea a trecut aproape neobservata. Paginile ziarelor erau pline de articole despre casatoria Reginei Victoria cu Printul Albert de Saxa-Coburg ce avea sa fie celebrata la Londra (10 februarie 1840), si nimeni nu a dat importanta incidentului din Insula Sanday... O metropola in inalturi, cu ansambluri prismatice avand forma si transparenta cristalelor de turmalina? Ce altceva putea fi decat o halucinatie?
Insaorasul-fantoma nu voia sa ramana ignorat. Saptesprezece ani mai tarziu s-a ivit iarasi pe cerul insulei, timp de trei ore. De data asta l-au vazut sute de martori (dintre care unii il observasera si prima oara), iar fenomenul a fost descris identic: toate edifiicile aveau suprafete, muchii si colturi de o regularitate ce evoca perfectiunea unui sistem cristalin. O aglomerare de monoliti-turnuri, cu strazi, poduri si pasaje ascunse in labirintul imenselor coloane...
Ce au zarit locuitorii din Sanday? Un miraj? Putin probabil. Chiar daca atmosfera rece a Scotiei ar fi intrunit, prin absurd, extremele conditii sahariene, vazduhul trebuia sa reflecte un peisaj real, nu un megalopolis de hexagoane-columna, un "haos ordonat", contrazicand orice logica arhitecturala!
Pe pamant nu exista orase de cristal. Si totusi, imaginea nu era complet straina celor din Highland. Aparitia din inalturi nu evoca un loc anume ci un mit, la fel de vechi ca istoria lor
Anii 450-600 d.Hh. reprezinta perioada constituirii pe teritoriul Scotiei a patru regate: al pictilor in nord; al scotilor veniti din Irlanda de vest; al britanilor in Strathclyde si cel al lui Iona in Bernicia. Insa legendele pictilor coboara mai adanc in timp, mentionand ajutorul primit de capeteniile lor in 1500 i.Hr. de la “un popor care venea dinspre Extremul Nord in niste corabii zburatoare”. Atlanti? Acestia cunosteau multe din tainele Universului –nu si zborul, considerat atributul unei protocivilizatii anterioare lor: hyperboreenii.
Hyperboreea se situa, potrivit traditiei, in regiunile arctice, intinzandu-si stapanirea intre Cercul Polar de Nord si paralela 80, zona ce cuprindea Arhipelagurile Novaia Zemlea, Franz Josef si Spritsbergen, Insulele Jan Mayen, Islanda, Groenlanda si o parte din actuala Canada, intre Insulele Baffin si Victoria.
Sa fi fost orasul de cristal o proiectie in timp a unuia dintre megalopolisurile hyperboreene? Dar legendele pictilor afirma ca au intrat in contact nemijlocit cu aceasta protocivilizatie care, teortic, disparuse acum peste o suta de mii de ani!
Glaciatia würm(120000 – 25000 i.Hr.) a insemnat declinul Hyperboreenilor, asa cum o serie de evenimente geologice (eruptii vulcanice si transgresiuni marine la scara globala) au dus la scufundarea Atlantidei (9560 i.Hr.). Oricat de extinsa sau de avansata, nici o civilizatie nu ar putea supravietui unei catastrofe planetare – decat printr-un exod in spatiul cosmic sau ... inrt-o alta dimensiune. Izbutisera hyperboreeni – daca intr-adevar au existat – sa se refugieze intr-un univers paralel copatibil cu al nostru? Au gasit mai tarziu “porti” prin care sa se poata intoarce si urmari evolutia lumii care fusese candva si-a lor ?
Conceptul arhitectural si materialele de constructie al "orasului de cristal" sunt prea straine spiritului civilizatiei noastre pentru a-i apartine in vreun fel – in trecut sau in viitor... Si atunci de unde provenea "holograma" observata pe cerul Insulei Sanday?
Cristale de turmalina
(din astfel de cristale era costruit castelul din "holograma")
Unele intrebari sunt sortite sa ramana fara raspuns. Altele insa, pot primi confirmari neasteptate si tulburatoare... Daca scotieni au crezut ca recunosc metropola stravechilor aliati si protectori, Finn Folk zigguratul real al germanului Helmuth Müller a fost identificat opt ani mai tarziu si la sute de kilometri distanta de locul primei sale semnalari.
Articol propus de Lazar Nicolae Sabin
va rog sa ma anuntati daca ve-ti pubica articolul sau nu
|
|
| [1] |
|
|
|
|
Categorii
