|
A venit momentul sa abordam a doua ipoteza, cea "spirituala". Ideea de divin, de Dumnezeu, in diferitele "perceptii" ale omului din cele mai vechi timpuri pana in zilele de azi, este pe deplin atestata de istorie (numeroase descoperiri arheologice, concepte transmise din vremuri imemoriale, etc.). Se poate vorbi chiar despre o constiinta religioasa atotprezenta a omului indiferent de "apartenenta" teritoriala, rasiala, etc. a acestuia. O constiinta care il indemna permanent spre "detectarea" vointei, daca nu si a persoanei Dumnezeului sau, spre a intra in gratiile acestuia, in lungimea de unda necesara unei vieti mai usoare, mai mult sau mai putin justificata pentru el sau pentru Dumnezeul sau ("Paganii, care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia neavand lege, isi sunt lor lege, cum arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor..." - Sfantul Apostol Pavel, Romani II, 14-15). Nota autorului: Este evident ca voi utiliza numai si numai citate din religia ortodoxa, la care apartine subsemnatul dar, la fel de evident este faptul ca, nu va fi foarte greu sa se gaseasca similaritati frapante in toate formele de manifestare religioasa care exista la ora actuala pe Pamant. Permanenta chemare sau enigma existentei lui Dumnezeu se "materializa" prin contemplarea naturii si a "fortelor" acesteia, catre contemplarea "Celui care nu se vede" ("Cerul plin de stele si constiinta morala din om umplu sufletul omului de admiratie" - Kant). Oare de ce totul, dar absolut totul se leaga de cer? Din cele mai vechi timpuri omul primitiv, ancestral, etc. a cautat un motor motivational intrupat in "stihiile naturii" (aerul, apa, focul, etc.), in stele, planete, etc. (atribuindu-le acestora conducerea universului), in diverse "rataciri", "paganisme", etc. (sub "dictatul clasificator" al unora sau al altora). Renuntand la bipolaritatea "clasificarilor" religioase se poate aminti despre predica de pe munte a lui Iisus Hristos: "... cunoasterea lui Dumnezeu nu sta numai in a-i recunoaste dumnezeirea, ...; Adevaratul si bunul crestin sa nu ramana numai la post si rugaciune, ci alungand orice pacat din cugetul sau, sa paseasca mai departe la fapte bune, in ajutorarea aproapelui sau."; "Nu oricine-mi zice, Doamne, va intra in imparatia cerurilor". Deci, intr-o masura mai mare sau mai mica se recunoaste posibilitatea multiplelor manifestari de credinta atat timp cat ele sunt reale si indreptate spre un Dumnezeu real al sufletului persoanei in cauza, catre acea Unicitate general valabila. Acceptand aceasta "realitate" se poate merge mai departe in directia "perceperii" multiplelor forma de manifestare religioasa si, de ce nu, a zonelor semnificative de manifestare a formelor religioase. Daca se va "arunca" o privire spre imaginea de mai jos, cea a "centrelor religioase", se va sesiza ca toate aceste centre se gasesc, de fapt, exact in teritoriile disponibile (si mai ales structurate populational, rasial, etc.) prezentate anterior, in analiza evolutionista. Este necesar sa precizez ca, se iau in "analiza" principalele centre de "spiritualitate", a celor care au influentat (si influenteaza) grupuri umane majore fara a tine cont de o evolutie in continut, calitate si mai ales de o evolutie privita din punct de vedere cronologic. De asemenea, este bine de retinut faptul ca, delimitarile "de arie spirituala" realizate de autor nu sunt strict "precizabile" ele avand o oarecare marja de "posibilitate" de extindere (dar fara a afecta zonele delimitate "expres"). De aici apare necesitatea de "delimitare expresa" a unor zone si evitarea "incadrarii unor zone unde manifestarile "religioase" au fost destul de eterogene pentru a fi luate "in calcul" (cu toate ca se poate interpreta aceasta atitudine drept una discriminatorie).Ca o precizare, se poate spune, referitor la Europa, ca centrul religios era, de fapt, restrans la zonele mediteranean- carpato- balcanice (daca se poate folosi un astfel de termen). Nu este cazul sa intram in detalii privitor la o religie initiala sau o alta/ altele care exista in acest areal ci, pur si simplu, sa "sesizam" doar "aria de spiritualitate". A doua arie este cea african-arabica (daca se poate spune asa). Istoricii sunt intr-un totul acord in ceea ce priveste faptul ca originile religiei arabe "se trag" din aceasta zona (fara a avea intentia de a comenta diferentele de perceptie dintre siiti, suniti, beduini, etc. este evident ca centrul de greutate este plasat aici). Zona Indica si Central Asiatica are o istorie destul de controversata iar centrul de greutate nu poate fi stabilit cu precizie. Se poate sesiza ca delimitarea facuta mai sus nu cuprinde o mare zona asiatica care "acopera" zona cea mai populata in vechime. Am procedat la acest mod de abordare tocmai pentru a evita dezbateri privitoare la centrul religios initial al acestei zone, "partea evitata" fiind, de fapt, o zona de conjunctura "groaznica" a influentelor religioase. Chiar daca aici s-au dezvoltat mari civilizatii, chiar daca aici istoria a lasat urme evidente nu pot forta includerea zonei tocmai datorita instabilitatii sale extreme si datorita faptului ca sistemul religios de baza a ramas stabil doar in zona delimitata.
|
Categorii
