|
Practicarea homeopatiei se încadrează în normele generale ale Ministerului Sănătăţii care reglementează practica medicală. În România nici o persoană fără studii medicale nu are dreptul de a da consultaţii şi de a face examinările clinice de rigoare (consultul medical) fără diplomă de medic, nici să prescrie tratamente medicamentoase sau de altă categorie (intervenţii chirurgicale, manopere cu risc, etc.), aceasta reprezentând un atribut al Ministerului Sănătăţii în favoarea sănătăţii populaţiei. Practicile ilegale, ce se pretind ar fi în favoarea sănătăţii dar sunt efectuate de persoane fără studii adecvate şi deci fără asumarea vreunei responsabilităţi faţă de bolnavi, se bizuie numai pe riscul pacientului care răspunde de propria acceptare a acestora. Din acest motiv, organizaţiile profesionale ale personalului medical, cum este şi Societatea Română de homeopatie, nu agreează şi deci consideră în afara legii orice persoană care îşi permite în mod voit sau la cererea altora să acorde aşa zise consultaţii de homeopatie şi să prescrie remedii homeopatice. Aceasta pentru că, în faţa legii, asemenea persoane, ne având niciun drept legal, nu-şi asumă nici răspunderea pentru ceea ce fac iar consecinţele eşecurilor terapeutice sau ale accidentelor ce pot apare, inclusiv temporizarea din neştiinţă şi incompetenţă a unor tratamente ce se impun cu prioritate în cazuri mai grave sau dificile, pot fi dezastruoase şi pot provoca daune ireparabile sănătăţii populaţiei. Trebuie să acceptăm că în vremurile pe care le trăim, ştiinţa medicală a ajuns să conştientizeze cu multă precizie şansele şi riscurile pentru sănătate ale diverselor tratamente ce se adresează omului bolnav. Apariţia homeopatiei, acupuncturii, fitoterapiei, etc., discipline practicate de medici bine pregătiţi şi autorizaţi prin reglementările în vigoare de forul legal cel mai înalt, respectiv de Ministerul Sănătăţii - demonstrează în fond grija acestui for de a asigura populaţiei româneşti protecţia necesară în faţa diverselor practici ce se pretind utile dar în fond ele pot ascunde, dincolo de voluntarismul afişat, multă ignoranţă cu riscuri incomensurabile, de multe ori şarlatanie curată (adică murdară), practici care, până la urmă, abuzează de credulitatea persoanelor care îşi caută, cu atâta cheltuială, leacul pentru suferinţele lor. Cel mai trist lucru este că, în acest timp, recurgându-se din neştiinţă şi încredere oarbă la tratamente fanteziste, acele boli cu evoluţie posibil gravă, trec de momentul prielnic al începerii unui tratament adecvat şi fac inoportună intervenţia tardivă a tratamentelor de specialitate ale medicilor autorizaţi. Multe lucruri de acest fel pornesc de la obiceiuri perpetuate din vremurile când medicina nu evoluase, sau tratamente aşa zis populare sau mai nou, naturiste, recomandate de te miri cine, prin tot felul de reviste şi broşuri, de pe urma cărora unii s-au îmbogăţit. Desigur, există asemenea terapii corecte, care sunt favorabile sănătăţii, moştenite din moşi-strămoşi, cunoscute şi promovate şi de medicina contemporană, dar şi acestea au indicaţii precise şi precauţiile lor. Toată lumea ştie cât de utile sunt binecunoscutele ceaiuri pentru tratarea unor boli. E normal, odată ce de la acestea s-a plecat şi s-a ajuns la medicamente preparate din plantele respective, care au substanţe active concentrate şi pot fi administrate, pe diferite căi, mai uşor. Puţină lume ştie însă că dacă un acelaşi ceai, cât ar fi el de folositor şi renumit, este consumat o perioadă îndelungă, zi de zi, fără ca organismul să aibă efectiv nevoie de el, se poate ajunge la instalarea unor tulburări, altele decât cele tratate iniţial, pe care nu le mai poţi trata apoi cu nimic. "Ce e mult nu e bun..." se adevereşte şi în aceste cazuri. Dacă după o oarecare ameliorare, la începutul tratamentului, urmează o reactivare a bolii, cu tot ceaiul respectiv, aceasta se datorează faptului că efectul binefăcător al ceaiului şi-a epuizat puterea vindecătoare şi că este inutilă, ba chiar dăunătoare, continuarea cu acelaşi ceai a tratamentului. De aceea, medicii homeopaţi, bizuindu-se pe experimente ştiinţifice controlate, au tras concluzia că organismului îi place diversitatea şi, în locul folosirii îndelungate a unui acelaşi ceai, recomandă, dacă chiar trebuie, schimbarea din când în când a ceaiurilor, unele cu altele, recurgând la variate surse dintre plantele indicate.
|
Categorii
